Dupa ce am iesit din biserica, calugari deja misunau prin curte. Era o splendoare cu flori, liniste, alb, mister, semi-lumina. Am cotrobait imprejurimile.  Sunt de o frumusete rustica si personalizata locului. Pe la baza curgea linistit canalul de apa iesit din Arges. Animalele din gospodarie si, in general, din zona erau foarte prietenoase, lipsite de frica, ceea ce vorbeste mult despre oamenii din zona. Satul era ingrijit, case bogate.
Am coborat apoi prin partea de NV pe un teren absolut plan care se vedea ca odata fusese inundat. Poate si astazi cand Argesul creste locul devine mlastinos. Acolo era o cruce pe care scria ceva greu de descifrat din cauza pietrei vechi si erodate. Peisajul arata intrucatva cu unul de delta. M-a izbit din nou acelasi lucru pe care l-am intalnit si la Corbii din Piatra si la Poiana Cotofenesti: sol crapat, dar nu peste tot  (doar o portiune) care indica clar ca nu era crapat de seceta. Acest fel de crapatura indica partea experioara a unei bolti. Pamantul ala sta pe ceva. Ca la morminte. Si atunci, rezulta calculele conform carora pe aici trece tunelul care duce spre Adunatii Copaceni si apoi Popesti (cu Argedava) si tot asa. Exact pe linia NE la 20 km se afla Argedava.
Muzeul Manastirii Comana
Muzeul era cufundat in intuneric. Era facut in subsolurile manastirii, probabil acolo unde odata fusesera beciurile de vin. Parca la taifas erau asezate obiecte vechi, parti de pietre funerare, costume din vremuri trecute, iar in trei colturi trei armuri ce strajuiau locul.

Trecand peste asta, era de tinut minte cum sunt construite zidurile. Intre timp, parca din alta lume bateau clopotele bisericii si se auzea slujba.
Dupa ce am iesit, am luat latura de S a manastirii la ochi. Acolo se puteau vedea ruinele vechii asezari, cea din vremea lui Tepes. Se asemanau putin cu cele de la cetatea ruinata de la poalele Transfagarasanului, tot sub tutela lui Vlad Tepes, si aceea de o frumusete greu de povestit si cu legenda ei, dar si cu cetatea domneasca de la Turnul Chindiei. Ruinele inca pastrau forma catorva incaperi, a caror pardoseala era acoperita de iarba. Banuiesc ca acolo a fost cladirea paraclisului (vezi paralela cu cuvantul paraclisit care inseamna fricos, slab de inger), cu atat mai mult ar indrepta atentia spre mormantul lui Vlad Tepes. O singura portiune din ruine era libera si trada, daca bateai in ea, golul subteran pe care il ascunde. Iar asta avea sa se dovedeasca daca reuseai sa vezi in spatele usilor inchise din cladirea alaturata (stanga ei), cladire alba cu doua steaguri si 3 placi de marmura. Usi de lemn zavorate. Acolo stau ingropati eroii cazuti intre 1912-1916, daca retin
bine. Constructia dateaza din 1932.
De amintit toaca de fier a manastirii, in forma de vultur bicefal, intalnita la Cozia si Tismana (vezi articol aici!). Recomand micul cimitir din spatele zidurilor latura de E. E de vis. Adica l-am visat candva, demult!
Restul e poveste.
_________________________________________________________________________________________________________
Completare: conform DEX, cuvantul “comán, cománi, s.m. (reg.) drac, diavol”. Ne gandim, nu?

This slideshow requires JavaScript.

Categories: Uncategorized